stau si ma gandesc la tine,
lejer.
stangaci.
copilaresc.
imi las capul pe spate si o strig pe mama

de ce mi se pare totul atat de real?

stai
si
te intrebi
ce fac
in timp ce scriu
toate rahaturile astea...?

poate casc?
poate mananc?
poate plang?
poate dorm?
poate scuip seminte?

te-ai gandit vreodata oare
ca
poate...
ma gandesc la tine?

cativa oameni aruncati in spatiu
cautandu-se de multe ori fara efect.
interceptand de fiecare data alte semnale.
caderile sunt inerente.
mai ales ca piciorul meu inchideusi
iar mainile prea scurte deschid doargeamuri
fara sticla.

totu-i un tampit joc cu cioburi in loc
de ochi de sticla... asta sigur va suna asa.

asa a fost sa fie...
mi-am spus de-atatea ori.
si-atunci de ce din tine
spre mine simt fiori?
as vrea sa nu stiu. nu vreau sa stiu.
pentru ca timpul te schimba.
fiinta e adaptabila.

nu stiu exact.. asa a fost sa fie...

ia-ma in brate!
poate e o chemare.
poate e doar o dorinta.


sau poate.
doar imi pierd mintile.

nu stiu insa de ce
uneori
nu arat cu degetul.
stiu sa ma odihnesc.
si promit ca in viitor
am sa fac mai bine
desi ideea principala ar fi
sa o fac altfel

ma irosesc si stii asta

si-mi simt stomacu mancandu-mi celelalte organe.sau poate
e invers.dar niciodata nu stiu exact

am sentimentul asta
c-ai sa te arunci de la inaltimi promitatoare
in capul meu
si-ai sa pretinzi sa-mi intri l... .
de sus in jos.
iesind de jos in sus