stau si ma gandesc la tine,
lejer.
stangaci.
copilaresc.
imi las capul pe spate si o strig pe mama

de ce mi se pare totul atat de real?

stai
si
te intrebi
ce fac
in timp ce scriu
toate rahaturile astea...?

poate casc?
poate mananc?
poate plang?
poate dorm?
poate scuip seminte?

te-ai gandit vreodata oare
ca
poate...
ma gandesc la tine?

cativa oameni aruncati in spatiu
cautandu-se de multe ori fara efect.
interceptand de fiecare data alte semnale.
caderile sunt inerente.
mai ales ca piciorul meu inchideusi
iar mainile prea scurte deschid doargeamuri
fara sticla.

totu-i un tampit joc cu cioburi in loc
de ochi de sticla... asta sigur va suna asa.

asa a fost sa fie...
mi-am spus de-atatea ori.
si-atunci de ce din tine
spre mine simt fiori?
as vrea sa nu stiu. nu vreau sa stiu.
pentru ca timpul te schimba.
fiinta e adaptabila.

nu stiu exact.. asa a fost sa fie...

ia-ma in brate!
poate e o chemare.
poate e doar o dorinta.


sau poate.
doar imi pierd mintile.

nu stiu insa de ce
uneori
nu arat cu degetul.
stiu sa ma odihnesc.
si promit ca in viitor
am sa fac mai bine
desi ideea principala ar fi
sa o fac altfel

ma irosesc si stii asta

si-mi simt stomacu mancandu-mi celelalte organe.sau poate
e invers.dar niciodata nu stiu exact

am sentimentul asta
c-ai sa te arunci de la inaltimi promitatoare
in capul meu
si-ai sa pretinzi sa-mi intri l... .
de sus in jos.
iesind de jos in sus

ma framant aiurea. nici nu stiu de ce; nu stiu de ce ai fost tu?, de ce esti tu?, de ce ramai tu... de ce 'tu' inseamna 'eu'..?

am avut o noapte ciudata
pentru prima oara tu nu ai mai fost.
oricum sunt un ciudat cand vine vorba de somn.
si sunt singur.. inconjurat de lumea ta.
si ma rog, tampenii. am adormit.
febra m-a trezit
si realizam ca vedeam umbre.
mi-e doar frica... de intuneric
cand tu nu esti.

imi place felul in care nu te trezesti dimineata langa mine
si totusi camera e improscata de aroma ta
iubesc felul in care langa mine se zbat o mie de lumini
dar a ta e cea mai puternica
as putea sa te iubesc o vesnicie
aleg mereu sa te iubesc
pe zi ce trece
tot mai….

undeva in jurul unui fel de foc.
si ard. normal.
si miroase ingrozitor.
si cand simti mirosul
stii ce s-a intamplat.

stii acum.

vroiam sa te asiguri ca toate strazile pe care mergi
au o umbra de-a mea
poate pe partea stanga
sau poate pe partea dreapta
mi-ar fi cumplit de dor de tine
daca n-ai recunoaste din cand in cand
ca ma vezi pe strazi sub forme diferite
de covrigi aruncati
de flori calcate in picioare
de hartii zburatoare

si lucrurile continua. deschid geamul. uite un caine alb, doar uita-te. si e si unul negru. vine vantul. il simt, zambesc la un mesaj, sunt prins intre doua lucrui dar tot te iubesc. uite imi cade cana. o vad cum se rostogoleste. imi simt piciorul ud. m-am udat. bate vantul. cineva a inchis geamul. si ma sufoc. as opri caldura. cineva imi spune. ca afara nu e cald, e doar soare. eu nu inteleg asemenea lucruri. ma intind inca o data dupa geam. unde o fi cainele ala alb, dar cel negru?

simt o nevoie frumoasa in mine care ma vrea in fata calculatorului cu degetele apasand toate tastele in toate limbile. nici n-ar conta. doar sa ma descriu cat mai bine. ca sa ma poti primi cat mai bine. pe unde te-as mai putea baga?

amante? eu nu te mai iubesc pe tine. nu doare.
Despre pantalonii mei in dungi. doare sa stii ca esti interzisa. alaturi de droguri si cateva femei murdare? si daca azi mi-e dor... mi-e dor numai de mine.